[Art-Hoc] ARANTXA ETCHEVERRIA | INTERIORS

in ART

Interiors este despre un interior atât fizic – adică atelierul meu -, cât și un spațiu mental – interiorul artistului, în general. Din această cauză am optat pentru forma de plural. (Arantxa Etcheverria)

Interioarele Arantxei Etcheverria sunt o incursiune subtil metaforică atât în spațiul fizic al atelierului, cât și în spațiul metafizic al ființei artistului, în general. Încăpere după încăpere, structura itinerantă a expoziției decodifică raportul stilistic pe care Etcheverria îl are cu spațiul și spațialitatea. Cu studii de scenografie și istoria costumului la Teatrul Național din Strasbourg, precedate de cele în arte vizuale la celebra Villa Arson din Nisa, Etcheverria a activat ca scenograf in Franța înainte de a se muta în România acum 10 ani. S-a acomodat cu Bucureștiul documentând fotografic, în arhive personale, detalii de arhitectură surprinse în timpul periplurile la pas prin cartierele urbei. Au fascinat-o îndeosebi ușile caselor și grilajele ferestrelor de factură modernistă. Acest exercițiu constant de cadraj a realității a generat un interes pentru rame, care revin ca un leitmotiv în lucrările sale. 

    

Lucrarea care deschide expoziția este o imagine a atelierului realizată pe plexiglas, în două straturi suprapuse, reprezentând un soi de mini-schiță de o temporalitate diferită, ca un loc care a văzut trecând mulți oameni și care la rândul lui a fost văzut de diferite priviri. Plexiglas înseamnă transparență. Geamurile pictate din atelier generează formarea unui fel de rappel, de memento, de legătură cu materialitatea existentă în spațiul respectiv, care permite să se vorbească despre transparență și despre două straturi îmbinate. Lucrările print pe plexiglas sunt recurente, revin și în alte încăperi ale galeriei, reprezentând fie clădirea în care se găsește atelierul, fie clădiri aflate în proximitatea acesteia. Suprafața semi-mată a materialului este o referire directă la geamurile sablate din atelier.

   

Un adevărat reper iconic arhitectural – o vilă în stil modernist semnată de celebrul arhitect Marcel Iancu – găzduiește atelierul. Interioarele splendide, aerisite, geometria atipică și suprinzătoare a unor camere, scara interioară care urmează un traseu sinuos și leneș, linearitatea minimalistă a contururilor, suprafața vitrată generoasă sunt elemente constante în iconografia practicii artistei – atât în tablourile pictate, în reprezentările pe planșele din plexiglas, cît și în structurile tri-dimensionale formate din piese de mobilier, rame, grilaje de ferestre. Pe pânzele de dimensiuni considerabile Etcheverria dispune decupaje din actualitatea atelierului, a clădirii în care se află, a pieselor moderniste cheie care îl mobilează sporadic, într-un colaj care duce cu gândul la tehnicile de pictură medievală, care reprezentau spațiul și temporalitatea în manieră plată, fără perspectivă.

Anul acesta m-am reapucat să pictez după o perioadă de pauză în care am experimentat cu mijloace tri-dimensionale, cărora pictura li se opune. Optez pentru pictura à-plat. Atelierul se regăște în compozițiile acestea en ligne claire. La fel și exteriorul clădirii. Există un focus pe unele elemente de mobilier din atelier. Însă nu există senzația de spațialitate, pentru că imaginile nu sunt ordonate într-un sistem pe care îl percepem noi în mod obișnuit. Interiorul și exteriorul se opun. Sunt mai multe straturi.

    

Un alt element care revine cu obstinație în lucrări este ușa. Prin excelență, ușile simbolizează trecerea, pasajul, dar și dualitatea dintre plin și gol. Majoritatea modelelor sunt reproduceri ale ușilor existente în oraș arhivate în perioada de documentare a detaliilor de arhitectură bucureșteană. Ușa dă și un anumit tempo, o cadență lucrării de artă – alternanța plin / gol … Este o deschidere spre altceva.

Apropo de interiorul casei și, extrapolând, de interiorul ființei umane, un aspect foarte important al lucrului în atelier este că e ca un fel de meditație, de repetiție, de introspecție. Putem atinge un nivel de liniste, de centrare. Este similar cu acțiunea de a trece un prag, la fel lași lucrările să treacă prin tine.

În unele încăperi, piesele de mobilier sau de decor care formează instalațiile sunt aduse de la atelier și relocate în spațiul galeriei unde capătă o nouă dimensiune discursivă. O ramă, care sugerează din nou ușa și, la nivel simbolic, munca artistei, se află într-un echilibru precar pe un scaun. Duce cu gândul, de asemenea, și la un areal domestic, intim – un spațiu care, uneori, este tranzitat de persoane apropiate ei care își lasă amprenta asupra locului.

   

Tablourile sunt pictate în culori pastel, tonuri mute, stinse, sugerând atmosfera intimă, calmă, introspectivă, meditativă a interioarelor. Suprafața picturală, în aparență plată, dobândește volum prin suprapunerea de straturi, care generează volum sesizabil la o privire mai atentă. Pornind de la o idee inițială, artista a continuat să adauge strat peste strat pe măsură ce se conturau alte idei.

   

Ideea de spațiu casnic, intim este reluată în cele două lucrări tip diptic executate migălos pe un material compozit și care duc cu gândul la tapiserii. Tapiseria – o îndeletnicire cu predilecție feminină des întâlnită pe vremuri – e strâns legată de spațiul domestic. Presupune un gest automat, repetitiv. Desenul inițial este inspirat de un model găsit tot undeva în București – motive tradiționale românești de tapiserie. Deși foarte simple și minimaliste ca imagine, realizarea tablourilor a presupus o muncă enormă și multă meticulozitate, fiind efectuate după un desen făcut în prealabil de artistă.

E o muncă de atelier foarte regulată, repetitivă. E mai apropiată de munca manuală. Gestul repetitiv este un alt fel de dinamică. Sunt momente în care te pui în fața unei altfel de dinamici. Exprimi altceva.

Dimensiunile arhitecturale și picturale ale lucrărilor expuse sunt prinse într-un joc scenografic cu un spațiu care deși pare maleabil, a trebuit să fie sedus de către Etchverria, care desfășoară cu mult aplomb demersurile sale artistice.

◊ ◊ ◊


Arantxa Etcheverria (n. 1975, Franța) a studiat artele vizuale la Villa Arson din Nisa, și scenografie și istoria costumului la Teatrul Național din Strasbourg. Din 2006 trăiește și lucrează la București, România. A avut expoziții personale la Galeriile Atelier 35, Alert Studio, Anexa MNAC din București, Galeria Calina din Timișoara și Galeria Baril din Cluj. A participat la expoziții de grup la Roma, Cluj, Viena, Marsilia, etc. În 2005 a asigurat direcția artistică a filmului Comoara regizat de Corneliu Porumboiu, câștigător al Premiului Un Certain Talent, secțiunea Un Certain Regard, din cadrul Festivalului de Film de la Cannes. Este reprezentată de Galeria Baril din Cluj, galerie câștigătoare a premiului Guido Carbone New Entries la Târgul Internațional de Artă Contemporană Artissima, ediția 2014, Torino. Expoziția INTERIORS (sept. – oct. 2017) de la Galeria Victoria ArtCenter București a fost organizată cu sprijinul Galeriei Baril.


Text: ADINA SHOLLENBARGER

Fotografii: OVIDIU CĂLIN

Tags:

Latest from ART

0 0,00 lei
Go to Top