[Art-Hoc] JORGE PERIS | LOS PIES DE JUDAS

in ART

Posibilitatea accidentelor, a erorilor, mă stimulează. Îmi place să învăț din greșeli. Confruntarea cu legile fizicii și ale naturii te poate pune într-o postură umilă. Te poate împinge la limita stresului. (Jorge Peris)

Artistul spaniol Jorge Peris s-a remarcat pe plan internațional prin instalațiile sale in situ care se angajează în dialoguri intense cu spațiul sau îl manipulează prin dibace coregrafii menite să îl seducă. Perioada de maturare a ideilor și conceptelor operei sale artistice este adesea un proces de durată, dat fiind volumul mare de muncă de cercetare și studiu de care are nevoie pentru documentare. Contextualizarea lor se produce după o analiză de evaluare amănunțită a spațiului similară celei întreprinse de un arhitect pe un viitor șantier. De fapt, multe dintre lucrările sale capătă o dimensiune arhitecturală, adesea dramatică, teatrală, impunătoare, care copleșește. Sunt lucrări care implică intens tot corpul și resorb parte din energia artistului.

Un efort fizic enorm a fost depus și pentru a realiza Los pies de Judas (Picioarele lui Iuda), incredibila lucrare din sare din cadrul expoziției Hierophant găzduită de spațiul generos al Galeriei Nicodim din București. Vasta expoziție de grup curatoriată de Aaron Moulton a inclus peste 40 de lucrări de artiști români și internaționali. De îndată ce intrai în galerie, atenția îți era captată de o construcție impozantă. Structura verticală de culoare albă – compusă din patru volume geometrice în forma unui turn înălțându-se într-o formă ușor spiralată, ceea ce îi conferea un aspect dinamic, de mișcare – se termina într-o tijă metalică care străpungea aerul parcă pentru a înainta și mai sus în spațiu. Un ocol complet al lucrării scotea la iveală semne ale dezintegrării – imagine intenționată de artist – unde baza era asemenea peretelui unei clădiri neîngrijite, cu tencuiala căzută. De jur împrejur, roci saline de culoare gri împrăștiate ici colo, îndesate în corpul bazei sau una peste alta în formă de totemuri de un echilibru aparent precar. Dintr-o dată, lucrarea devine loc. Verticalitatea sa confruntă spațiul într-o manieră ezoterică, simetrică.

Poate fi ori preistorică, ori contemporană. Poate fi de pe altă planetă, însă se simte intervenția umană, în același timp. Îi lipsesc temporalitatea, spațialitatea, dimensiunea. Se adaptează spațiului. Este ca o mașinărie arhitecturală. De aici și metalul din vârf care funcționează ca un motor sau ca pură energie.

Singurul scop al soclului în formă de cruce pare a fi reducerea daunelor provocate de sare pardoselii galeriei. Se stie, sarea deteriorează betonul. De câțiva ani, de când s-a mutat de la Madrid la El Palmar, Valencia – fascinația pentru eco- sistemul marin a devenit sursă de inspirație– a început să folosească cu predilecție sarea ca materie primă pentru majoritatea lucrărilor. A studiat multă chimie pentru a o înțelege, îmblânzi și tempera. Apoi, tot de ce a avut nevoie a fost niște sare – circa patru tone de sare din Marea Neagră și o tonă de roci saline din minele românești – și apă.

Sarea este un material alchimic nebun. Uneori cooperează, dar, în general, este foarte încăpățânată. Preia controlul. Trebuie să te adaptezi ei. Prea multă apă duce la prăbușire. Dacă temperatura nu e optimă, scade gradul de umiditate și se prăbușește din nou. Mereu apare câte o fractură. Nu e ușor deloc.

Lui Peris i-a luat o lună petrecută la fața locului pentru a duce proiectul la bun sfârșit. A fost o perioadă de muncă intensă – fizică și intelectuală deopotrivă. Cu siguranță, dimensiunea considerabilă a lucrării a necesitat ajutor. Într-o anumită etapă, un grup de muncitori au intervenit zilnic pentru a-l ajuta pe artist să construiască instalația și să îi mențină stabilitatea – trebuia stropită regulat și corect, ca o plantă. În jurul ei s-a montat o schelă. În general, pentru artist colaborarea cu muncitorii – pe care îi descrie ca fiind “inteligența cu mâinile” – este importantă și, de multe ori, indispensabilă. De această dată, au început într-o notă destul de negativă. Materialul neobișnuit, absurd cu care trebuiau să lucreze a generat o serie de discuții în contradictoriu și dispute în privința tehnicilor și a modalităților de lucru. Iar lipsa unei limbi comune îngreuna și mai mult comunicarea. Totuși, încet-încet – împărțind mesele zilnice, stând la o cafea în timpul pauzelor de lucru – s-a creat acea fraternitate între ei care leagă oamenii când au un scop comun. Au găsit căi de comunicare, fie prin gesturi, fie inventând cuvinte. Interacțiunea asta a însemnat mult pentru el. Conlucrarea cu acei muncitori a fost parte importantă a procesului creativ.

În interiorul instalației este îngropat un arc din lemn. În timpul unei plimbări în împrejurimile galeriei, a dat peste o bucată de lemn curbată. A început să o folosească ca un mic dispozitiv anti-stres. A modificat-o ici colo până a început să semene cu o mică sculptură pe care a hotărât să o așeze în instalație. Lemnul absoarbe sarea din cauza conținutului de ulei. Artistul l-a investit cu puteri magice timp de trei luni pe durata expoziției.

Planurile instalației au gravitat în jurul cifrei 8 – geometria compoziției se măsoară în 8 și multiplii 8. Totuși a fost pură coincidență că lucrarea a fost plasată pe poziția 8 pe harta expoziției. Sau nu? Opt are o încărcătură simbolică multiplă – este numărul absolut, numărul infinit, numărul magic, numărul echilibrului karmic. În timpul Trito Ursitori – marele ritual care s-a ținut la vernisaj și în timpul căruia s-a invocat Hierophant, vechiul șaman grec, marele conducător întru salvarea omenirii și a redirecționării aceasteia înspre cunoaștere, introspecție și înțelepciune – instalația a servit drept catedrală.

Los pies de Judas prezentă în această expoziție este a treia dintr-o serie tematică la care Jorge Peris lucrează de 5 ani. Primele două au fost instalate în forme și dimensiuni variate în 2013 în cadrul expoziției omonime de la Pinksummer, Genova, Italia și, respectiv, în 2015, în expoziția Explorations, organizată la Musée du Château des Ducs de Wurtemberg, Montbéliard, Franța.

◊ ◊ ◊

Jorge Peris (n. 1969, Alzira, Spania) locuiește și lucrează în El Palmar, Valencia, Spania. Artistul crează în special instalații in situ – constructe arhitecturale care provoacă spațiul modificându-i dimensiunea. De-a lungul carierei sale, Peris a lucrat cu diverse materiale neconvenționale – recent sarea devenind materia primă folosită cu predilecție. A participat la numeroase expoziții solo și de grup la galerii și instituții de prestigiu din Roma, Londra, Milan, Varșovia, New York, Paris, etc. Cea mai recentă participare a fost la expoziția de group Hierophant (17.06 – 29.07.2017) de la Galeria Nicodim, București, curatoriată de Aaron Moulton. Artistul face parte din colecții de artă importante, cum ar fi MAXXI, Antinori sau Giuliani.


Text ✒  ADINA SHOLLENBARGER

Photo © ALEXANDRU PAUL

Tags:

Latest from ART

0 0,00 lei
Go to Top