[Eseu] MEDITAȚIA UNEI ÎNOTĂTOARE

in HOME/THEME

Cu excepția celor 9 luni standard dinaintea sosirii mele pe lume, prima mea experiență cu pierderea gravității în mediul acvatic a fost la Băile Felix când aveam 8 ani. Să pierzi contactul cu solul, lovind disperat cu picioarele și brațele ca să poți rămâne deasupra apei, e să descoperi, sau mai bine zis, să redescoperi o nouă abilitate care-ți poate da, pentru tot restul vieții, chiar și dezbrăcat, una din cele mai mari și satisfăcătoare super-puteri pe pământ. Dacă-i dezbraci pe pământeni de haine, gadget-uri (telefoane mobile, internet) și alte mijloace tehnologice avansate, singurele opțiuni de forță rămase pe cale terestră ar fi să alerge, să sară sau să se târască.

Super-girl la 8 ani! Și totuși, n-am avut nici măcar o singură lecție de înot. Sora mea m-a împins în piscină și am făcut tot posibilul să nu mă înec, lovind cu toată forța până am ajuns pe celălalt mal.

20 de ani mai târziu stilul meu de înot nu s-a modificat deloc. După maxim 4-5 miscări complete de brațe și picioare aterizam imediat cu “picioarele pe pământ”. Nu aveam rezistența și, cel mai important: nu știam să respir corect! Visul meu de super-woman a fost să pot înota ore în șir fără să obosesc. Mă gândeam cât e de ușor pentru noi oamenii să mergem ore întregi fără să obosim, de ce n-aș putea înota la fel?

Pentru a atinge excelența în orice domeniu avem nevoie de cel puțin 10,000 de ore de practică, spun specialiștii. Dar ce se întâmplă când repeți 10,000 de ore fără ajutorul profesioniștilor? Cu toate astea n-am luat nici o lecție de înot. În schimb, după o experiență foarte aproape de înec în cel mai adânc lac în care înotasem până atunci, în Applegate Dam, Oregon, am decis să cumpăr o curea specială și să înot într-o piscină unde puteam oricând să ating solul cu picioarele.

Astfel am decis să mă cronometrez pentru a atinge țelul de 40 de minute de înot fără oprire. Respirația îmi era neregulată, picioarele începuseră să dea semne de oboseală, iar fiecare braț încerca să alterneze mișcarea de înot cu fixarea rapidă a curelei ce mă strângea de talie. Dar n-am renunțat! Nu am atins solul cu picioarele timp de 40 de minute!

Ceea ce s-a întâmplat după ce m-am oprit a fost poate cea mai înălțătoare stare generată de creierul meu până atunci: o avalașă de endorfine mi-au invadat întregul corp și am intrat într-un fel de Nirvana unde pomii erau mai verzi, cerul era mai albastru și soarele strălucea într-un joc de artificii multicolore, iar corpul meu era ca un fulg, exact ca într-o plutire, sau mers în aer, sau ceva foarte similar cu zborul. Toate astea petrecându-se când, în sfârșit, am atins solul, cu răsuflarea tăiată, zdrobită, dar fericită ca un nou născut ce intra într-o nouă dimensiune. Primele mele 40 de minute de înot neîntrerupt mi-au dat primul (și ultimul până acum) endorphin rush cunoscut și sub numele de runner’s high. 20 de ani mai târziu, fără pauze majore, încerc să înot cele 40 de minute cel puțin de 3- 4 ori pe săptămână. 

Verile sunt o binecuvantare când sunt în Oregon în mijlocul lacului Applegate. Glisând pe suprafața apei, cu vulturi și ulii zburând deasupra, pești sărind din apă după insecte, undeva între vânători și pradă, mă las absorbită câte 40 de minute pe rând înăuntrul fluidului amniotic terestru.

Programul meu la piscină e foarte simplu: sar (mai bine zis mă scufund) și pornesc. N-am înotat niciodată ca o profesionistă. Tehnica mea de inot e cumva doar in stilul meu: un fel de bras care imi mentine capul deasupra apei, incercand sa-mi pastrez ritmul de 40 de minute orice-ar fi. Dacă sunt și alți înotători pe culoarul meu și ar trebui să încetinesc, încerc să-i ocolesc, sau, uneori, mă întorc în direcția opusă. Pot să înot în cerc sau lungimi de bazine, nu contează pentru mine atâta timp cât pot ăa mențin ritmul de 40 de minute fără întrerupere. Mulți înotători își numără bazinele probabil și au propriile lor tehnici și programe, dar pentru mine sunt 40 de minute fix și am iesit!

Există uneori câteva “specimene rare” care efectiv aterizează în piscină cu noi muritorii de rând, etalând o tehnică perfectă, care se asortează cu corpurile lor perfecte, condimentate de un aer de încredere super-prelucrată și, din senin, încep să înot și eu cu multă eleganță, siguranță, forță și pricepere, încercând să reproduc arta lor, dar, în general, programul meu rămâne cu mine și despre mine, cu gândurile mele luând-o razna în nenumărate locuri, găsind soluții unor vise și planuri, cu un șuvoi de cuvinte debordând fără control în imaginația mea, ce pare a fi stimulată mult mai puternic în mediul acvatic.

Ambiția mea de a înota în sesiuni de 40 de minute fără întrerupere a deschis uși spre alte tehnici ce nu au neapărat legatură cu înotul. Lasându-mi corpul să se desfasoare în forță cu mișcări de rutină, în timp ce creierul aleargă după trenuri pline de gânduri, fără ca picioarele mele să atingă solul, are ceva de-a face cu meditația levitațională. Mintea mea e relaxată în timp ce corpul meu plutește puternic deasupra solului. Ceilalți înotători sunt obstacole ce uneori mă forțează să schimb direcția și astfel nu am timp să mă plictisesc. Cureaua nu mă mai ține legată de marginea piscinii.

Înot (plutesc) în fiecare direcție ce-mi permite menținerea ritmului. Și când termin… nu mai experimentez acel endorphin rush ca prima dată, dar mă simt eliberată și impulsionări de bucurie îmi invadează corpul la anticiparea dușului fierbinte din vestiarul fetelor…

A se continua …

◊ ◊ ◊

Gabriela Watts s-a născut la Prundu Bârgăului, Bistrița-Năsăud, locuiește la București și își petrece vacanțele în Oregon, SUA. Este pasionată de înot, adoră să călătorească și să citească, îi place să scrie și să converseze cu persoane inteligente. În luna martie 2018 a fost guest speaker la evenimentul TEDx organizat de Cambridge School of Bucharest. În 2015 a publicat cartea bilingvă „Furia adolescenței / Teenage Rage” la Editura RAO, București. În momentul actual, lucrează la cea de-a doua carte. 

Text ✒ GABRIELA WATTS

Foto © PINTEREST

Tags:

Latest from HOME

(English) SOLITUDE

Din păcate acest articol este disponibil doar în Engleză Americană.

TRAVEL

DE CE CĂLĂTORIM Motivele pentru care călătorim nu mai au de-a face
0 0,00 lei
Go to Top