Sandwich Art Space | THE FOUR THE MERRIER

in ABOUT PEOPLE

Unul dintre cele mai neconvenționale locuri de pe harta artei din București, Sandwich Art Space a împlinit recent un an – în aprilie 2017. Spațiu de expunere atipic, o adevărată provocare pentru artiști, aici s-au făcut deja cele unele din cele mai creative proiecte in situ de pe scena locală de artă contemporană. Topografia specială a provocat la maxim ingenuozitatea artiștilor implicați. Fondat și manageriat de o echipă formată din Daniela Pălimariu (artist vizual), Alexandru Niculescu (artist vizual), Cristian Răduță (artist vizual) și Silviu Lixandru (art promoter), Sandwich se află în incinta Combinatului Fondului Plastic, o fostă zonă industrială pe cale de a deveni un centru cultural de top al capitalei. 

Când și cum s-a născut ideea spațiului de artă Sandwich? Și de ce ați ales numele Sandwich?

Totul a început când Cristi și Alex căutau un spațiu pe care să-l folosească pentru atelier, un spațiu de producție. Amestecul ăsta de decrepitudine, indolență și inepție – caracteristica spațiilor industriale abandonate în neștire – și curiozitatea unor căutători de comori, a generat condițiile perfecte pentru un nou proiect; chiar dacă din exterior o astfel de inițiativă era privită cu scepticism, ca o fantezie – pentru că, într-adevăr, în jurul nostru, cu excepția puținelor inițiative prezente, locul era o ruină. Ușor, ușor ne-am dat seama că am creat un spațiu care ar putea fi valorificat și împreună cu alți artiști.

Se cheamă Sandwich în primul rând, evident, datorită caracteristicilor spațiului – localizat între două barăci –  dar și pentru că, deși e un lucru foarte banal, nepretențios, cotidian, dacă îl ai la momentul potrivit, un sandwich bun te poate face cel mai fericit om din lume.

Ce reacții ați stârnit până acum cu acest concept? Credeți în nevoia unei reevaluări a spațiilor expoziționale, în general? Sunteți anti-white cube? 

În general, spațiile se reinventează, programul se adaptează, pentru că funcționezi într-un context și o mentalitate care la rândul lor evoluează, sunt ca un limbaj. Sandwich este clar o provocare pentru orice tip de artist sau vizitator. Se observă prin propunerile de până acum – a fost transformat pe rând într-un lansator de rachete, o piscină, un coteț, etc. Sau am mai avut proiecte complexe care au adus o critică lumii artei sau dimpotrivă au conectat sandwich-ul la aceasta.

Nu suntem anti-white cube, însă ce sens ar avea să facem pereți albi la un așa spațiu? Pentru noi nu e vorba de sandwich doar ca un spațiu efectiv între două baraci, ci și despre tot ce se întâmplă în jur, din momentul în care pui piciorul în Combinat, poate și dinainte, când trebuie să traversezi calea ferată pentru a ajunge aici. Din Sandwich face parte însăși starea de spirit pe care o ai când vii la marginea asta  de oraș, într-un spațiu industrial înconjurat de natură semi-sălbatică.

Ce avantaje are locul în care vă aflați, și anume Combinatul Fondului Plastic? Dar dezavantaje?  

Dacă te gândești un pic, Combinatul este spațiul artistic din București cel mai apropiat de restul lumii, datorită vecinătății aeroportului. Poți veni, de exemplu de la Bienala de la Veneția sau de la Art Basel direct la noi, în caz te grăbești și nu ai timp să vezi Bucureștiul. Dezavantajele nu le vedem deocamdată.

Când vă întâlniți și cum decurge o întâlnire între voi pentru a stabili și organiza o nouă expoziție? 

Atunci când ne aflăm cu toții într-o stare bună de spirit, pentru că totul trebuie să fie lejer, fun, să prindem ideile din aer; apoi fiecare știe ce are de facut. Se întâmplă ca de multe ori ieșirile la bere să se transforme în ședințe fără să ne dăm seama.

Cum rezolvați conflictele sau părerile în contradictoriu? 

Suntem cu toții implicați sută la sută în proiect și, uneori, de la părerile în contradictoriu au pornit cele mai bune proiecte. Însă, de obicei, facem cum zice Daniela …😊

Cum alegeți artiștii și cum se raportează ei la spațiu? Spațiul poate fi o provocare. Au fost cazuri când ați fost refuzați de artiștii pe care i-ați abordat? Se întâmplă să vină și artiști cu propuneri de proiecte sau voi alegeți exclusiv cine să expună? 

Lucruri vin natural. Se întâmplă să ne dăm seama cănd un artist ar beneficia de această experiență sau i-ar provoca practica artistică. Uneori am ales artiștii foarte spontan, totul a decurs organic. Alteori am avut o perioadă de cunoaștere, a trecut un timp până să se concretizeze ceva sau am schimbat mai multe idei, a fost o negociere foarte productivă și calitativă. Nu e obligatoriu să alegem doar noi, încercăm să fim cât mai informați în legătură cu tot ce se întâmplă în general în lumea artei, mergem la expoziții, în vizite de atelier, iar propunerile de colaborare se pot ivi și din aceste întâlniri.

Cum împăcați statutul vostru de artiști cu cel de manageri de spațiu de artă, dat fiind ca unii dintre voi au și atelierele aici? Nu găsiți deranjant ca vizitatorii expozițiilor să vă întrerupă fluxul actului creativ? 

În general, fiecare dintre noi a avut o experiență de organizator anterioară. Fie că e vorba de manageriat alte spații sau o experiență pedagogică, cu timpul am învățat să ne gestionam energia, acțiunile, programul, etc. ca să ne rămână suficient timp pentru propria practică artistică. Apoi, programul nostru de vizitare în etapa asta este flexibil, prin programare, și atunci gestionăm foarte bine orice vizită.

De ce natură sunt cele mai dese greutăți cu care vă confruntați? Ce vă oferă cele mai mari satisfacții la Sandwich? 

Există un contrast foarte mare între vizitatorii care ne calcă pragul – curatori, artiști, galeriști de peste tot din lume – și unele detalii de amenajare a spațiului care sunt de cele mai multe ori improvizate. Am ajuns în acest punct în care, deși sunt foarte multe lucruri neamenajate încă, ele fac parte din atracția locului. Cu toatea astea, ele nu sunt un fetiș, nu le păstrăm intenționat pentru a crea un mit, ci pur și simplu nu am apucat să le facem. Am putea spune că ne irita și amuză în același timp.

Spațiul Sandwich este foarte primitor, mai ales când e cald afară. Îmbie la stat la povești, la o cafea, un pahar, etc. Nu sunteți tentați să mai pierdeți și vremea? 

Good point! Asta poate fi percepția celor care vin din afară, a vizitatorilor. Ca artist, nu câte ore stai în fața unei lucrări contează, ci cât ești de conectat la ceea ce lucrezi, la proiectul din atelier, pe care îl ai în minte permanent, indiferent de ambianța în care te afli sau cum îți petreci timpul. Și vizitele, discuțiile și statul la o limonadă te pot încărca cu energie. E important și să știi cum să pierzi vremea!

Cum vedeți viitorul Sandwich? Acum e un concept inedit. Credeți, însă, că se va perima în timp? 

Sandwich-ul e un ready-made. Atât conceptual cât și fizic, dezvoltarea sa va fi în armonie cu contextul în care se află. Un lucru e sigur, Sandwich nu stă pe loc. Are libertatea de a crește, de a se dezvolta, de a experimenta.

◊ ◊ ◊


Interview ✒  ADINA SHOLLENBARGER

Photo © Dan Vezentan

Tags:

Latest from ABOUT PEOPLE

0 0,00 lei
Go to Top