Povești textile: IA ca element de coeziune socială

in FASHION

IA – un concept magic. Un cuvânt care prin doar două litere denumește un întreg univers creativ. Produs de design colectiv cu autor individual, IA, bluza tradițională românească, narează povești textile. Broderia complexă, pe pânza albă ca spuma laptelui, spune de fiecare dată o poveste. Fiecare poveste este unică și nemuritoare.

În designul tradițional românesc, ca reflecție a relației simbiotice om-natură care ne definește, simbolurile geometrice reprezintă elemente de faună și floră și au o puternică încărcătură spirituală. Pomul vieții, coarnele Berbecului, apa curgătoare sau dinții de lup, ca elemente simbolice, fac parte dintr-un limbaj universal și când apar brodate ele sunt alese cu un scop bine determinat. Recunoaștem intuitiv o IE urmărind structura specifică a broderiei (altiță, încreț, râuri). Combinația de simboluri utilizate și culorile ne plasează însă și mai concret în regiunea de proveniență. Pe vremea străbunicilor mei, înainte de urbanizarea cronică a României, IA era creată în inima comunității de la sat. Adesea femeile se adunau la șezătoare, în limbaj contemporan structura primordială de co-working. Șezătorile erau un spațiu unde femeile coseau, spuneau povești, cântau, jeleau, vorbeau despre soții și copii lor, despre greutățile cu care se confruntă dar și despre visele și aspirațiile lor ca femei, ca mame. Cu siguranță câteodată discutau tehnici de cusut sau conlucrau la creația unui nou design local, dar cred ca acest lucru se întâmpla doar în subsidiar. Practic, șezătoarea tradițională era un hub de design colectiv concentrat pe măiestria individului și pe dezvoltarea simțului artistic. Meșteșugul se transmitea de la mamă la fiică. Calitatea execuției broderiei și complexitatea modelului ales erau dovada talentului și a priceperii autorului. Domnea un aer de competiție nedeclarată. O competiție constructivă. Se învăța făcând și obervându-i pe ceilalți cum fac. Femei cu povești și filozofii de viață diferite, mai pricepute sau mai puțin pricepute, care toate erau motorul unui proces dinamic de design colectiv concentrat pe îmbrăcăminte tradițională.

Iată de ce IA impresionează pe cel care o privește. O simte. O poartă. Broderia îți vorbește înainte ca tu să o deslușești. Vorbește despre viață și despre calea spre a găsi semnificația existenței noastre, despre iubire și încredere, despre origini și apartenență, despre comunitate. Pentru că s-a născut în inima și sufletul comunității.

Dar dincolo de estetică și învățarea unui meșteșug, am încercat să identific care sunt funcțiile mai puțin promovate ale șezătorilor și de ce avem nevoie să le reintegrăm în societatea contemporană?

Înainte de toate, șezătoarea era o formă oficială de întrunire a femeilor din comunitate. De obicei șezătorile se organizau toamna târziu și iarna, după terminarea muncilor agricole, în locuri agreate în prealabil – adesea în casa unei văduve sau în case mai mari care puteau găzdui grupul de femei uneori până în zori. Era o platformă de socializare care combina utilul cu plăcutul.

Sistem de susținere și încredere reciprocă: se pare că funcția primară a șezătorilor era de a crea legături (emoționale și spirituale) între participanți. Într-un spațiu în care domnea respectul pentru procesul creativ și implicarea totală în actul creației, femeile se confesau, împărtășeau povești personale, intimități, experiențe. Un spațiu sigur unde confesiunea era sacră și unde puteai primi un sfat.

Mediu de învățare și de predare: procesul de învățare-predare era pluridisciplinar. Faptul că se învățau tehnici de broderie și conceptualizare de modele tradiționale era un bonus pe lângă lecțiile de viață extrase din experiența celor vârstnici, cunoașterea calendarului tradițional, a semnificațiilor spirituale ale sărbătorilor. Tot aici femeile tinere învățau despre obligațiile conjugale, despre viața ca parteneriat, despre iubire.

Un spațiu în care se participa activ la crearea de moștenire culturală: din punct de vedere antropologic, aceste femei erau creatoare de patrimoniu cultural și în cercul lor transmiteau cunoașterea tradițională la noile generații. Ideile de nou și vechi, de tânăr și bătrân, se împleteau armonios atât la nivel social cât și la nivel artistic. Ciclul natural al vieții era surprins și în broderia tradițională. În acest mediu creativ s-au născut expresiile culturale tradiționale. De aceea când te uiți la o IE vezi dincolo de broderie, dincolo de estetică. Vezi perseverență, dorința de a fi mai bun decât ieri, iubirea, bucuria, susținerea femeilor din comunitate (sisterhood).

Un element fundamental în formarea comunității, aceste reuniuni erau un pilon al societății rurale, promovând egalitatea de statut între participanți și ideea de confraternitate. Intersant e cum interesul personal și interesul de grup coexistau pașnic. Toată lumea se aduna în jurul focului sau al sobei cu un scop individual în minte – să termine munca pentru care veniseră acolo. Împreună timpul trecea altfel și greutățile erau mai ușor de depășit. Era contextul potrivit pentru generarea de idei, dar și pentru planificarea celebrărilor religioase ale comunității, a nunților sau înmormântărilor. Nașterea și moartea erau privite cu respect. Nu era una mai importantă decât alta pentru comunitate. Viața era trăită cu scop.

Datorită acestui exercițiu fascinant de design colectiv care a avut loc concomitent în fiecare comunitate românescă, în fiecare regiune, generând o bogăție și diversitate a modelelor nemaiîntâlnită, școala de design Românesc ar avea potențialul de a deveni leaderul Europei în design tradițional într-un viitor imaginabil. Modelele și culorile utilizate diferă de la un sat la altul. La fel și calitatea aței sau utilizarea ornamentelor din mărgele. Se poate observa preferința pentru anumite simboluri și adesea interpretări diferite ale acestora în funcție de localizarea geografică. Realitatea este că din vremuri străvechi femeile din comunitatea rurală erau lideri în designul colectiv tradițional.

Aceste funcții ale șezătorilor nu au dată de expirare. Sunt la fel de necesare pentru sustenabilitatea societății contemporane cum erau și pentru comunitatea rurală. Astăzi încercăm să ne redescoperim valorile și în acest demers suntem absorbiți de frumusețea designului tradițional și fascinați de descoperirea seminificațiilor simbolurilor. Înțelegerea procesului creativ în sine e o misiune. Ca oameni, menirea noastră este să construim împreună și funcționăm la potențial maxim când suntem parte dintr-un grup, dintr-o comunitate. Dat fiind că suntem ființe sociale, șezătorile – ca formă de întrunire -, îmbinate cu momente de reflecție și solitudine, sunt ingredinte esențiale pentru o viață trăită cu scop. Să le spunem “vitamine”.

În concluzie: ar trebui să ședem împreună mai des. Cu o misiune. Descifrarea semnificațiilor semnelor cusute, descoperirea valorilor socio-culturale pe care era clădită comunitatea ancestrală, înțelegerea simplității și a autenticității, exprimarea individualității noastre. E vorba despre a ști cine suntem și de unde venim. Designul tradițional de produs textil poate aduce un suflu nou comunităților în care trăim. Scriem povestea mai departe?

◊ ◊ ◊


Text ✒  MONICA MOISIN

Fotografii © GABRIEL MOTICA

Tags:

Latest from FASHION

THE LIGHT

This is not a fashion pictorial. It is about being the light
IMG_0562

Reuniunea

                  Suntem mereu fascinați
0 0,00 lei
Go to Top