TUSCOOKANY | Travel & Learn to Cook

in FOOD THERAPY

TUSCOOKANY este un concept ingenuos care combină două dintre cele mai căutate plăceri omenești: călătoriile și mâncarea. Aici avem de-a face, însă, cu mai mult de atât, și anume, inițierea în tainele gătitului și a bucătăriei italienești autentice de la unii dintre cei mai pricepuți și pasionați bucătari-șef locali: Paola Baccetti, Franco Palandra, și Laura Giusti. În unele dintre cele mai pitorești locuri care există din abundență în la bella Toscana se remarcă trei vile – Casa Ombuto, Torre del Tartufo, Bellorcia -, unde poți avea experiența unei vacanțe multilaterale în timpul căreia pe lângă bucuria de a fi în mijlocul unei naturi splendide și de a explora orașe și zone care se laudă cu o bogăție imensă de istorie, cultură, artă, gastronomie, poți învăța să gătești în cel mai pur stil italian în bucătării echipate cu tot ce trebuie, să-ți faci propria pizza al forno, să savurezi feluri delicioase în cantina sau în jurul meselor în decorul minunat de afară. Fiecare loc are caracteristicile sale proprii, unice care respectă designul tradițional și stilul local, ceea ce vine în întâmpinarea aspectului autentic al întregii experiențe. Senzația este acea că te afli într-o familie italiana, unde a lua mesele împreună și convivialitatea sunt de importanță majoră și, așa cum se spune în eseul de mai jos, formează însuși stâlpul de bază al legendarei sociabilități italienești. O carte de bucate remarcabilă – care conține, pe lângă cele 80 de rețete tradiționale, un întreg univers toscan magnific ilustrat – a fost publicată recent. Ultimul fragment din introducere rezumă perfect definiția acestei bucătării speciale: “Bucătăria toscană poate fi simplă și rafinată, sau aristocratică și rustică, dar este mereu autentică și gustoasă, iar asta este valabil și pentru delicioasele dulciuri, în care se simte ecoul memoriei trecutului, a timpurilor medievale, când Florența și Toscana erau cu adevărat în centrul lumii.”


Gătitul și mesele în familie – temelia de neclintit a caracterului sociabil al italienilor

În Italia, gastronomia este aproape o filozofie … de fapt, mult mai mult. Înseamnă plăcere și sociabilitate: momentul perfect pentru povești, râsete și a întărirea relațiilor. S-a dovedit chiar stiințific că mâncarea, gătitul acasă și împărțirea meselor cu cei apropiați sunt parte importantă a culturii italienești.

Deborah Cameron, profesor de renume mondial care predă engleză la Universitatea din Oxford și Don Kulick, profesor de antropologie la Universitatea din New York, au dezbătut acest subiect în Limbaj și Sexualitate (2006, apărută la Cambridge University Press). Autorii susțin că mâncarea devine subiect social activ în timpul cinelor și, ca să ilustreze, fac o paralelă între ce se petrece într-o familie americană și una italiană în timpul meselor. În vreme ce familia americană încadrează desertul la capitolul recompense, mai ales pentru copii, și etichetează restul felurilor de mâncare ca simple surse nutritive, ba mai mult, câteodată (gândiți-vă la broccoli sau varză de bruxelles) chiar punitive, familiile italiene descriu mâncarea și cină drept surse de plăcere pură. În familia italiană, desertul nu este perceput ca un premiu obținut după ce ai dus la îndeplinire o sarcină grea, ci ca un moment catartic care încununează o călătorie socială și culturală plină de fervoare.

Există ceva aparte în felul în care italienii vorbesc despre mâncare, bucuria cu care o gătesc. Pentru un copil italian, mâncare înseamnă familie și părinți, este ca o pătură comfortabilă și caldă în care te învelești. Împărțind cu mama și cu tata mâncare gătită acasă, micuțul italian dobândește acel simț al stabilității și dragostei de care are nevoie pentru a crește mare și a fi fericit. De obicei, mama este cea care gătește, iar acesta constituie un alt aspect important al actului de a împărți. Ea petrece mult timp să aleagă și să pregătească ingredientele potrivite, cele care fac o casă să miroase ca acasă, o aromă care – dacă ești suficient de norocos să o savurezi din plin în copilărie – va rămâne cu tine toată viața.

Mămica italiană clasică este stăpână peste bucătărie, universul ei personal unde petrece ore în șir, uneori și cu bunica. Știe toate rețetele potrivite pentru o zi răcoroasă, când familia are nevoie de o rază de soare și de căldura unei mese pregătite în casă. Știe toate ingredientele necesare pentru combaterea unei răceli zdravene și e mereu gata să ți le pregătească. Și, binențeles, mămicile italiene excelează când vine vorba de zile de sărbătoare: deserturi, rețete tradiționale … ce să mai, tot ce îți trece prin minte. Acestea fiind spuse, binențeles că pentru un italian nimic nu se compară cu ce gătește mama.

În timp ce în alte țări, mai ales în Anglia și America de Nord, tradițiile de familie se bazează tot mai mult pe sistemul de “livrare acasă” sau “ieșit în oraș”, în Italia mesele gătite în casă și împărțite cu restul familiei continuă să fie un obicei sacru și de neînlocuit. Cine gătește așteaptă părerile sincere ale celorlalți membrii ai familiei, pândește fiecare expresie a feței, așteaptând cu răbdare să afle dacă rețeta a fost sau nu un succes. Totul se întâmplă alene, în timp ce diverse alte feluri de mâncare își fac apariția într-un vechi ritm regizat cu grijă de către bucătarul casei. Aromele se îmbină ușor în amestecuri tradiționale locale, adăugând un strop cultural special acestor momente de intimitate familială: un ritual moștenit din generație în generație, trecut de la mamă la fiică, ca o veche ceremorie ezoterică.

       

Chiar și “un simplu moment cu prietenii” se traduce aproape automat într-o “cină” în vocabularul italian, pentru că să mănânci împreună și să împarți mâncarea sunt expresii ale angajamentului, atât la nivel metaforic, cât și practic. În jurul mesei, convivialitatea crește, iar legăturile interumane devin din ce în ce mai strânse. Împărțitul meselor este un moment intim de un frumos sublim.

În același timp, ar fi greșit să se creadă că în Italia, în mod tradițional, femeile sunt cele care gătesc: bărbații au jucat dintotdeauna un rol în peisajul și ritualurile culinare italiene. În trecut, bărbații erau cei care adunau mîncarea, sacrificau animalele și transformau laptele în cele mai delicioase brânzeturi. Chiar și azi, bărbații italieni sunt cei în sarcina cărora cade alegerea mezelurilor, a vinului perfect sau a digestivului potrivit care să completeze desertul. În plus, mai ales în familiile tinere, bărbații gătesc și ei, așa cum au învățat de la propriile mame. Cu toate acestea, chiar dacă dinamica tradițională care caracterizează familiile italiene timp de secole începe să se schimbe, gătitul și mâncatul împreună rămân temelia de neclintit a caracterului sociabil al italienilor.

Nu contează dacă membrii familiei își trăiesc viață în ritmuri diferite, au alte rutine și activități: italienii mănâncă împreună și petrec timp în jurul mesei din bucătărie, orice s-ar întâmpla. Astfel, duminica, bunicul și bunica, fiicele și fiii, tata și mama: familia cea mare, toți împreună. Gândiți-vă la cina de Crăciun ca la un exemplu perfect de convivio de duminică în stil italienesc. Generații diferite se întâlnesc și se adună în fața celor mai delicioase feluri de mâncare imaginabile. Cei mari beau vin din regiune, bunicul spune povești, copiii râd și bunica o ajută pe mama să pregătească felul doi. Apoi vine desertul, cafeaua și lichiorul. Poate apare și un prieten sau unchiul care vine cu bicicleta de la celălalt capăt al orașului, unde locuiește. Oamenii vorbesc despre ce s-a mai întâmplat în cursul săptămânii, despre cum se mai simt. Totul este familiar și intim. Un ritual care are loc mereu, an după an. O sărbătoare frumoasă a vieții înseși.

Text: Echipa TUSCOOKANY

Fotografii: Tuscookany


        


REȚETE TUSCOOKANY

Aluat pentru paste

Pt. 6 pers:

Ingrediente:

  • 4 linguri de ulei de măsline
  •  4 ouă
  • 500 g făină

Instrucțiuni:

  1. Se cerne făina pe suprafața de lucru și se face o gaură în mijloc.
  2. Se pun ouăle în gaură și se adaugă uleiul.
  3. Cu o furculiță se bat ouăle și uleiul împreună, adăugând făină puțin câte puțin.
  4. După ce s-a adăugat toată făina, se frământă aluatul.
  5. Se împarte aluatul în două și se fac două mingi de mărime medie.
  6. Se lasă la dospit timp de o oră acoperit cu o bucată de pânză uscată.
  7. Se întinde cu făcălețul până se obține o foaie subțire.

 


Ravioli

Ingrediente:

  • 500 g aluat pentru paste – vezi rețeta anterioară

Umplutura:

  • 400 g brânză ricotta
  • 600 g spanac
  • 50 parmezan
  • 2 ouă
  • nucșoară
  • sare și piper

Instrucțiuni:

  1. Se pregătește aluatul pentru paste cu făină, ouă, puțină apă și sare.
  2. În timp ce mingea de aluat învelită într-o folie de plastic se lasă timp de câteva minute într-un loc răcoros, se prepară umplutura.
  3. Se fierbe spanacul în apa rămasă pe frunze după spălare. Se scurge bine și se taie în bucățele foarte mici, apoi se adaugă ricotta, parmezanul și ouăle. Se adaugă sare, piper, nucșoară și se amestecă bine pentru a obține o compoziție fină, cu o textură densă.
  4. Aluatul se rulează (cu făcălețul sau cu mașina de întins aluat) pe o suprafață pe care s-a presărat făină până când se obține o fâșie foarte subțire. Cu o linguriță se pune umplutura de mai sus la câte 5 cm distanță pe jumătate din suprafața fâșiei.
  5. Suprafața umplută se împăturește cu suprafața goală și se apasă ușor, dar ferm cu degetele între punctele cu umplutură, sigilând aluatul și asigurându-se că nu au rămas bule de aer.
  6. Se taie ravioli cu un rotiță zimțată în patrate de aproximativ 6 cm.
  7. Se fierb în apă sărată, se scurg într-o lingură găurită și se servesc într-un bol mare fierbinte cu unt topit (care poate fi aromatizat cu salvie – vezi rețeta următoare) și parmezan.
  8. Înainte de servire, se lasă câteva minute.

Sos de unt și salvie

Ingrediente:

  • 2 linguri unt
  • 3 frunze proaspete de salvie
  • 1 mână de parmezan (proaspăt ras)
  • 1 polonic de apă în care s-au fiert pastele
  • ravioli (8 bucăți pe porție – vezi rețeta anterioară)

Instrucțiuni:

  1. Se topește untul într-o tigaie, se adaugă salvia tăiată și se prăjește până când începe să sfârâie.
  2. Se adaugă polonicul de apă de pe paste și se ia de pe foc.
  3. Se adaugă piperul.
  4. Se fierbe ravioli, se scurge și se adaugă în tigaie și se amestecă cu sosul.
  5. Se împarte în 8 bucăți de persoană.
  6. Se presară cu parmezen.

Note:

Pasta și brânza se adaugă doar după ce sosul s-a luat de pe foc astfel încât ravioli să nu se spargă și brânza să facă cocoloașe.

Varianta cu trufe: Se prepară la fel, însă în loc de salvie se folosește pastă sau sos de trufe.


Bruschetta cu ciuperci porcini

Ingrediente:

  • 250 g ciuperci porcini
  • ulei de măsline
  • 1 linguriță de ulei cu usturoi
  • 1 pahar de vin alb
  • 1 lingură de pătrunjel
  • sare
  • piper
  • pâine albă

Instrucțiuni:

  1. Se taie ciupercile în bucăți, la fel și usturoiul.
  2. Se încălzește uleiul într-o tigaie și se adaugă o linguriță de ulei cu usturoi.
  3. Se adaugă ciupercile, pătrunjelul, sare și piper și se prăjesc cam 10 minute; se amestecă din când în când.
  4. Se adaugă vinul alb și după ce s-a evaporat e gata sosul.
  5. Pâinea se taie în felii de mărimea unei palme mici; feliile se prăjesc pe grătar sau în cuptor
  6. Se pun ciupercile feliile de pâine și se servesc.

All recipes are ©Tuscookany

BUON APPETITO!

◊◊◊

Tags:

Latest from FOOD THERAPY

MÀ BISTRO

De ce MÀ? “Mà” înseamnă “mână” în catalană. Am pornit de la

Împreună la masă

Beneficiile mesele împreună cu prietenii Se spune că prietenii care mănâncă împreună
0 0,00 lei
Go to Top